Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Stai, vezi și ascultă!!! Șșșt!!!”

O seară de neuitat a fost, de Mărțișor, pentru membrii Cenaclului „Noduri şi Semne”, prezenți la one man show-ul proiectului Corbu, show intitulat „Dezleganie”! Subintitulat „Ritualul”, spectacolul este un cadou din partea poetei Luiza Mitu, magiciana „Amiral… Noir” din umbra luminoasă a proiectului și a lui Sergiu Corbu Boldor, care a absolvit Universitatea de Muzică din Oradea, cu specializările „Pedagogie muzicală” și „Interpretare vioară”, un cadou-lecție (dar nu în sens sec pedagogic-didactic!) pentru toți cei care au mai uitat să mai și tacă, prin tăceri (putând să-și mai chestioneze) întrebându-și sufletul „ce mai face”, dacă este bine, liniștit. Desigur, a descrie în cuvinte miracolul spectacolului Corbu este aproape un sacrilegiu, inserțiile filosofice bănuite, sugerate de întregul concept, trimițând cu tensiuni și eleganțe de început de lume, către sensuri elementare: Adevărul Actului și Faptului artistice, în continuă devenire! Tăcerea și Armonia sunt sacre, suprapunerile de voci sunt quasi-profane, imaginile unei „supe aproape primordiale” în care îngerii pot fi și niște meduze (atotputernicia divină înemană, simplu, că totul este posibil!), picăturile de apă reverberând ca într-o peșteră platonică, toate ne aduc aminte că suntem într-un fel și că am putea fi altfel, mai buni, mereu mai buni! Și dacă păstrăm îndemnurile: „Păstrați cu tărie curățenia sufletului și pășiți cu încredere!” Cavalul și vioara își povestesc lumile lor, care pot fi (și) ale noastre cu măsură, „vocea lui Sergiu”, recitând litanii, întregind „concertul” care nu este numai concert (ca în cazul pipei lui Magritte), inspirat de opera, dar și de pasiunea lui Brâncuși pentru vioară.

Discuțiile de după au fost (aproape) la fel de importante, deoarece istoria proiectului presupune și cunoașterea albumelor rezultate în urma turneelor care au avut loc oriunde au fost și sunt români (a doua zi, Corbu a fost la Cahul!), cărți-ființe în sine, ca și setul-plachetă intitulat „Senzualitate primitivă”, o inedită carte de poezie, prezentată astfel pe prima pagină: „Senzualitate…” este o colecție manifest care conține 23 de fotografii analog, în care arta fotografică se împletește cu realitatea cotidiană, realitatea onirică, tarotul și poezia. Colecția traduce în limbaj vizual o lume aparent pierdută și care poate fi recuperată prin învățarea unui limbaj simbolic. Această carte-ghid conține 23 de texte-poem. Fiecare text-poem corespunde unei fotografii care corespunde unei cărți de tarot.”

Ziua de 1 Martie a fost dedicată doamnelor și domnișoarelor din cenaclu, la fel va fi și de 8 Martie, prilej de sărbătoare la cenaclu. Şedințele obișnuite vor fi reluate în ziua de 15 martie, cu lectura lui Victor Dragomir, la sediul „Vieții libere”, ora 18.00, pentru ziua de luni, 25 martie, fiind anunțată o ediție extraordinară, cu un invitat-surpriză.

A. G. Secară

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Iubire cu iz de eternitate”

eu eram iubită/ așa ca o părăsire de-a-ndăratelea/ de el cu ochii mei galeși și râzători,/ care venea de parcă tot pleca spre el însuși/ și spre alte femei pe care le iubise/ în felul lui/ în felul lor/ îmi era clar că el venea ca să mă părăsească/ și de aceea i-am luat mâinile/ și i le-am sărutat umed chiar în podul palmelor/ muncite/ și tot atunci când el venea – pleca de lângă mine/ i-am luat trupul întreg la cercetat și la mirosit/ mireasma lui de cireș bărbat/ și i-am pus o mână pe sânul meu/ și o alta pe trupul meu/ și i-am spus acum pleacă-vino/ eu sunt aici/ după o lacrimă/ te aștept. (lacrima)

Stela Iorga a prezentat un grupaj de șaisprezece poeme ce vor întregi viitoarea sa carte, Ziua scorpionului, poeme care s-au ridicat și, chiar, le-au depășit valoric pe cele din uimitoarea sa carte à deauville, în care autoarea a reușit să creeze o atmosferă inedită și acaparatoare, de o memorabilitate aproape instantanee. Grupajul s-a dovedit a fi uniform și bine susținut – atât calitativ, cât și emoțional, momentele, gesturile, bucuriile și tristețile unei iubiri împărtășite și, totodată, neîmpărtășite încuibându-se acut într-o memorie care se încăpățânează să le păstreze cu înverșunare, într-un periplu de speranțe, iluzii și dezamăgiri – toate prinse în povestea versificată și inefabilă a fiecărui poem în parte, o iubire care, parcă, ar vrea să transcendă efemeritatea vieții, o iubire cu iz de eternitate.

”Stela Iorga face dovada complexității poeziei sale. Se poate vedea că a trecut de la duritatea pe care i-o cunoaștem la o poezie de suflet, care emoționează.” (Adrian Talabă)

”Poeziile Stelei Iorga, pe care ni le-a prezentat în această seară, au reușit să îmi taie răsuflarea. Am simțit foarte multă emoție. Fiecare poem e rotund, are metafore vii, proaspete, izvorâte dintr-un spațiu în care s-a așezat împăcarea. O poveste în care dragostea încă mai scrie versuri la timpul trecut.” (Carmen Neacșu)

”Poemele prezentate îmi sugerează un ecran intim pe care se proiectează trăiri diverse: unele – mai melancolice, altele – mai dure… Totul – îmbrăcat în metafore.” (Nelu Păcuraru)

”La prima vedere, ar putea părea naive dar, după cum curg, sunt ucigătoare. Au descriere și emoție, dezamăgire și regret. Captivează atât cititorul obișnuit, cât și pe unul profesionist.” (Laurențiu Pascal)

”Lipovenii spun că drama este o viață din care scoți toate părțile plictisitoare; poemele prezentate – dezvoltate, ar putea fi niște proze dramatice foarte bune, pentru că în spatele cuvintelor fiecărui poem există o poveste.” (Radu Vartolomei)

”Poezia Stelei Iorga este o poezie completă, care transmite multă emoție. Primează sentimentul iubirii, al iubirii neîmpărtășite. Realizează o fuziune între sentiment și simțul fizic carnal. Fiecare amintire este pe deplin resimțită: îngheț toată cotropită de tăcerile lui/ ca banchize de gheață (ex. din banchiza).  Am rămas impresionată de profunzimea versurilor pe care le-am simțit aproape cataclismic! O explozie de frumos, profunzime, inteligență și multă emoție.” (Silvia Curelaru)

”În cele mai multe dintre poeme, în versuri cu imagini deosebit de reușite, recunoaștem poeta «Iorga», care nu mai are nevoie de nicio recomandare. Avem o Stela entuziastă, strecurând și versuri de adolescentă îndrăgostită, trăgând, totuși, liniile unui cerc pe care scrie «Noli me tangere». Pentru prima oară, cunoscând practic întreaga operă a poetei, am simțit necesitatea de «a sfârteca» (există un poem «bluesul abatorului») unele texte, doar pentru a fi savurate mai bine… piece by piece! Există și un text, «banchiza», – se prea poate să fi început marea încălzire globală și pentru poezia Stelei…” (Adi Secară)

Vineri, 1 martie, de la ora 18,00, Cenaclul N&S este invitat la Librăria Alexandria – Concert Dezleganie al Proiectului Corbu.

Vineri, 8 martie, de la ora 18,00, la sediul VL, Victor Nicuşor Dragomir va citi proză SF.

Ion Avram

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „De la haiku la proză scurtă – salt înainte!”

Daniela Lăcrămioara Capotă ne-a prezentat trei proze scurte în care și-a demonstrat capacitatea de a fi ultra concisă – antrenată cu brio și din haikuurile sale, publicate în țară cât și în străinătate (traduse în limba engleză de Codrin Capotă).

Au mai fost remarcate puterea descriptivă și de creare a atmosferei, sensibilitatea, memoria afectivă etc.

”Minuțiozitatea prin care descrie personajele-cheie, reprezentative din viața de la țară, specifică secolului trecut, este surprinzătoare. Lăcrămioara reușește să ne încânte cu trei fragmente de proză bine construite, cu elemente narative de exceptie, cu rafinament și stil.” (Silvia Curelaru)

”Din cele trei proze scurte, m-a impresionat îndeosebi «Arborele genealogic», prin universal colorat și imaginea pitorească a satului strămoșesc adus cu măiestrie în actualitatea cititorului.” (Victor Nicușor Dragomir)

”Daniela Lăcrămioara Capotă scrie foarte profund. Reușește să scoată în evidență lucruri/întâmplări/trăiri foarte sensibile din timpul războiului și de după război, dar și din viața personală pe care le îmbracă într-un lirism remarcabil. Unele subiecte/ idei pot fi îmbogățite literar.” (Iosif Roca)

”Textele au un numitor comun – întoarcerea în timp. Dragostea este un element frumos, profund și bine surprins: dragostea pentru bunici, dragostea adolescentină etc.” (Adrian Talabă)

”O proză fină, de atmosferă interioară/ exterioară etc. Scrie pitoresc. Se vede și o implicație personală.” (Nelu Păcuraru)

”Amintiri frumoase, captivante, care merită să fie evocate și transmise în scris.” (Doina Talabă)

”Nu m-a mulțumit cum au fost expuse, întrucât frazele nu mi se par bine conduse.” (Laurențiu Pascal)

”Deși mi-au lăsat o impresie bună și nu tocmai, m-a emoționat trauma adolescentei tocilare cu umerii adunați din cauza unei înălțimi ieșite din comun, o adolescentă care iubea lumea cărților; impresionante delicatețea și subtilitatea cu care a redat sentimentul iubirii; are și fragmente superbe ca descriere, dar mi s-au părut cam nelegate în text; are memorie afectivă și descriptivă remarcabile; știe să creeze atmosferă. Îi lipsește un fundament pe care să croșeteze povestea; are o mare flexibilitate artistică – pentru că a trecut bine de la haiku la proză scurtă.” (Stela Iorga)

”Daniela Lacrămioara Capotă scrie ca și cum și-ar umple stiloul cu o cerneală vie, parcă rupe un pic din carnea ei și o pune în cuvinte cu o delicatețe specifică. Fiecare poveste poate fi cu ușurință transformată într-un roman pe care să îl citești dintr-o suflare. Are o ușurință de a crea atmosfera, folosind cele mai potrivite detalii care compun în interiorul cititorului o anumită stare melancolică, stare cu care își și îmbracă personajele pe care mai apoi, le plimbă prin mintea cititorului. Singura recomandare pe care îndrăznesc să o fac autoarei este să scrie mai mult.” (Carmen Neacșu)

Vineri, 23 februarie, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viața liberă, citește Stela Iorga.

Vineri, 1 Martie, ora 18,00, Cenaclul N&S este invitat la Librăria Alexandria – Concert Dezleganie al Proiectului Corbu.

Ion Avram

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Dansul zorilor”

aud pașii zorilor/ valsând/ pe cărarea/ mirului de iasomie/ călători prin taina/ nucilor în floare/ un doi trei/ un doi trei/ iarba/ fecioara câmpului/ îmi zâmbește/ de sub talpă/ sărutul ei/ seduce dimineața

Silvia Curelaru Ibănescu, o aspirantă (și) la tainele lui Hipocrat, și-a lecturat, în fața unei inedite (oarecum) confrerii gordianice, poeziile, cu simțire și inteligență, deși, din pricina emoției, cam grăbit. Întâlnirea din 9 februarie a.c. a avut alura unui eveniment in nuce, criticul A. G. Secară anticipând că, din cele aproape douăzeci de pagini de lirică brută eliberată în atmosfera simezei cu aspect de lobby a ”Vieții libere”, „o plachetă elegantă” ar putea să apară.

Silvia C.I. a atacat cu armament hibrid, rafale de foc semiautomat entuziasmante ca precizie și efect pierzându-și ecoul într-un uruit de balast inevitabil totuși la temelia oricărui edificiu în construcție. Cum ultimii care se așteaptă să fie uciși de poezie sunt tocmai membrii unui cenaclu literar, după momentul de respiro firesc în fața mereu surprinzătorului prag ce desparte profanul de sacru, au fost depuse la picioarele autoarei ofrande laudative și critice, mai mult sau mai puțin oraculare, despre minunile întrezărite dincolo – ofrande întâmpinate uneori cu obiecții… bizare din partea cuiva care, epuizându-și verbul, ar fi trebuit să își asume masca morții impusă de ritualul post-lectură al oricărui cenaclu serios (ordinea a fost restabilită de Laurențiu Pascal, care a reamintit tradiția „tăcerii post lectură” a cititorului!).

Astfel, au fost sugerate precise și decisive tăieturi în corpul fraged al câtorva poeme născânde cum ar fi, de pildă: ca o picătură de rouă/ mă așez tăcută/ în valea cu oase mușcate/ și gheare de vultur prinse în laț/ privesc însetată/ spre stoluri/ un șir matematic/ ecoul din verdele scoicii de jad/ pătrunde prin ușa/ cu geamuri de piatră/ lăsându-mi suspinul/ dospit în cupa tristeții/ vlăstar al dorului meu/ n-am mai dansat cu aripi de fluturi/ cu roua pe buze și-n păr/ dar te las să cobori și azi/ în valea cu oase mușcate/ și gheare de vulture prinse în laț/ chiar și așa/ ascuns sub palma-ți/ învăluită în umbră (”Îngăduință”), din care, într-o opinie deloc unanimă, pentru o reușită catapultare în lumea reveriei, ar fi fost de ajuns: rouă/ în valea cu oase/spre stoluri/ un șir matematic/ecoul din verdele scoicii de jad/ prin ușa cu geamuri de piatră/ suspin în cupa tristeții/ vlăstar al dorului meu/ cu aripi de fluturi/ ascuns.

Excesul de epitete, verbe și locuri comune (care i-a adus în pragul poeziei pe Gabriel Gherbăluță, Marius Grama, Ion Avram, Radu Vartolomei, Laurențiu Pascal, A.G. Secară, sau pe subsemnatul, și chiar dincolo de prag pe Lăcrămioara Capotă, Doina Talabă și Nelu Păcuraru) se explică prin insuficientul antrenament în exercițiul complicității poetice, autoarei rămânându-i să exploreze apofatismul wittgensteinian, al sugestiei, la care s-a ajuns prin abandonul descriptivismului și naratologiei.

Codrin V. Smirnoff

Vineri, 16 februarie, proză în lectura Lăcrămioarei Capotă (ora 18,00, sediul cotidianului „Viața liberă”).

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Poemele au zâmbit un pic trist, s-au visat din nou însuși Iulian…”

Titlul de mai sus este o parafrază la unul dintre cele mai apreciate poeme ale grupajului de poezie ales de Antoanela Mardar, poeme citite de soția regretatului scriitor Iulian Mardar, în seara de 2 februarie 2024, la ședința cenaclului. Este vorba de „Natură vie cu lucruri moarte”: „Am auzit/ scândurile patului/ gemând ușor azi noapte./ probabil că se visau/ din nou copaci.”

Textele au fost selectate dintr-un manuscris aflat în lucru în momentul morții lui Iulian Mardar, manuscris intitulat „Gânduri căzute pe om”. Așa cum a remarcat unul dintre colegii de cenaclu, parcă ar fi fost selectate multe dintre versurile cu putere de premoniție.

Ion Avram: ”Acest grupaj are o gravitate deosebită, aparte, spre deosebire de altele pe care le-a citit chiar Iulian. Totuși, coexistă cu ludicul, ușor umoristic. Se vede filosoficul, erudiția (de care nu face caz), care este folosită firesc și necesar. Amintește de spiritul lui Marin Sorescu. Erudit, dar și-a păstrat curiozitatea. Cred că va fi o carte de poeme măcar la nivelul romanului…”

A. Mardar: ”Era fascinat de univers, de tainele lui… Într-adevăr, am ales ceea ce am considerat ca relevante pentru gândurile și temerile lui. Deși nu arată prea mult aceste temeri… este el în toate aceste poeme, chiar unde te-ai gândi mai puțin. De pildă, din «Diagnostic», poate nu rezultă prea clar, dar el știa să cânte și la vioară, învățat de un unchi de-al său: «Ai, în spatele urechii,/ înfipt adânc și nevăzut/ cu ochiul liber,/ un arcuș de vioară./ Nu simți, din când în când/ cum te gâdilă părul lui,/ păr de cal neîmblânzit?»”

A. Talabă: ”Poezie extrem de profundă. Ascultând-o, mi-am dat seama cât de mult ne lipsește și mai ales cât de mult lipsește el Scrisului.”

Doina Talabă: ”Este o Poezie-Testament.”

Silvia Curelaru: ”Exprimă profunzime, asumare, curajul în fața a ceea ce a presimțit că vine.”

V. Dragomir: ”(nu întâmplător) Pune în prim-plan Timpul, cu toată relativitatea lui. Dacă i-aș citi toate poemele, la final cred că i-aș putea face portretul.” (În imagine, realizat de Doina Talabă)

N. Păcuraru: ”Scrie minuțios, muncit, cu un subtil har de autoironie. Parcă mângâie cuvintele.”

D. Capotă: ”Puțini își pot asuma, îmblânzi efemerul (și trata estetic) pentru a trăi frumos.”

Ramona Ignat: „«Teacher»” știa și făcea întotdeauna ce-i plăcea. De aceea, cuvântul «voi», din ultimul poem, «Epilog» (Doar atât: «Pentru că voi, eu.»), nu este numai pronume.”

Carmen Neacșu: ”Textele transmit pulsația lui, felul în care a trăit și s-a raportat la această lume. Parcă a scris dintr-un spațiu în care nu era nici viu, nici mort! Suntem norocoși că l-am întâlnit pe Iulian…”

Vineri, 9 februarie, de la ora 18,00, la sediul „Vieții libere”, va citi Silvia Curelaru.

A. G. Secară

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „”Dark”, dar „nu avem voie să plângem!””

În seara zilei de 26 ianuarie 2024, ședința Cenaclului „Noduri şi semne” a avut două momente distincte: mai întâi a fost omagiată viața și memoria scriitorului și profesorului Iulian Mardar (în ziua de 28 ianuarie 2024 ar fi împlinit 52 de ani), prin depănarea unor amintiri despre domnia sa, momentul fiind precedat de o scurtă reculegere, Antoanela Mardar, soția scriitorului, prezentând și două scurte filmulețe în care Iulian Mardar pledează pentru importanța lecturii în viața oamenilor, dar își și promovează, cu umor, lansarea romanului său „Uimitorul Jack”. Spunea Iulian Mardar, de „dincolo”, dar atât de „acolo-împreună”, cu membrii cenaclului pe care i-a iubit atât de mult, că „un scriitor se naște dintr-un cititor”, un scriitor decent neputând să se nască fără a citi sute, dacă nu cumva mii de cărți. Antoanela Mardar, amintindu-și de un moment aproape premonitoriu, cu foarte puțin înainte de teribila și neașteptata moarte a lui Iulian, spunea că, întorcându-se de la o înmormântare a unei rude, Iulian a subliniat că la o astfel de despărțire definitivă „nu avem voie să plângem”. Desigur, durerea există, și ea ne poate aminti, pe lângă momentele plăcute, că omul, scriitorul, profesorul, tatăl (și câte a mai fost „uimitorul Iulian”) a fost generos, frumos, cu o incredibilă putere de a se dărui, mobilizator, luptător, „un om dăruit”, un răzvrătit. Recitind singurul roman finalizat și publicat al lui I. Mardar, Antoanela a subliniat că ființa romanului este „Iulian în întregime”, așa cum a fost el, fiind o autobiografie, romanțată, sui-generis, subsemnatul considerându-l-l o carte mare, nebună, prea puțin cunoscută, a literaturii universale.

Dorian Stoilescu, o nouă carte în pregătire

Al doilea moment al serii a fost lectura din noua carte în pregătire a lui Dorian Stoilescu. Poeme „dark”, scrise în momente de depresie serioasă, după cum a mărturisit la un moment dat poetul.

Reacțiile membrilor cenaclului au fost diverse, ca numitor comun fiind aprecierea sensibilității tratării temei.

N. Păcuraru: „Scrie elegant, cu multă sensibilitate. Exagerează un pic în autoalienare și negativism. Ar trebui să dilueze duritatea.”

I. Avram: „E mai aproape de starea de poet, de ceea ce consider eu că trebuie să fie poezia, comparativ cu textele sale reportericești. Are și expresii memorabile, aforistice.”

A. Talabă: ”Este un pas înainte. Texte mai profunde, deși cam triste.”

T. Neacșu: „Nu este numai o tematică dark. Nu mai au artificialitatea celor precedente, păstrând „ocheanul social”! Mergi înainte călare pe Dark!”

Carmen Neacșu: „«Icar» este inima întregului grupaj, cu accentul pus pe dorința de a avea aripi interioare. Pare că a decojit o parte din sufletul său. Chiar dacă a păstrat linia sacadată, ostășească.”

Anca Gaiu: „Versul emblematic este «funcționăm dincolo de uzură», podul speranței este fisurat, dar se mai poate trece. Este despre căutarea adevăratei naturi, a vieții autentice.”

A. Mardar: „Poemele s-au pliat bine pe momentul comemorativ! Simplist, dar apăsător! Bine că sunt aripi interioare, care te pot duce la Renaștere!”

D. Capotă: „Va face în continuare terapie prin artă!”

S. Iorga: „Versul-cheie este cel care conține expresia «să fii cel ce nu poți iubi!» Câștigă în coerență, este bine scris, inteligent, dar rămâne un «dar»… Trebuie să treci de o barieră! (nu știm dacă se referă la cea de corali, D. Stoilescu fiind stabilit în Australia).”

Vineri, 2 februarie, la ora 18.00, la sediul cotidianului „Viața liberă”, Antoanela Mardar va citi din poezia lui Iulian Mardar.

A. G. Secară

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Victor Nicușor Dragomir și misterele sale”

Autorul a lecturat trei proze scurte: Planeta din mâini, Calmbot 009 şi Open Bar. Prima pare o imagine dintr-un context mai larg, unde Vic La’Plante salvează de amenințarea unor bolovani plutitori o sferă magnifică ce pare a fi Pământul. Cea de-a doua are în centru Calmbot 009, un gândac hibrid – jumătate gândac de Madagascar şi jumătate maşină – menit să salveze oamenii de sub dărâmături, iar cea de-a treia poate fi definită ca o scriere realistă, în timp ce primele două par texte de genul literaturii fantastice. Este un început bun, ce trebuie şlefuit prin debut editorial.

„Textele prezentate sunt bine închegate, transmit mesaje şi au toate ingredientele unei scrieri literare. Are mână de prozator. Consider că este un câștig pentru cenaclu.” (Ion Avram)

„Aşa cum scriitoarea Alice Munro reuşeşte să cuprindă, în doar câteva pagini, mesaje şi povestiri, aşa şi autorul lecturilor din această seară reuşeşte, în mod surprinzător, să transmită mesaje – dar nu direct, ci cu o ambiguitate care slujește textul.” (Anca Gaiu)

„Școala anglo-saxonă de S.F. este bine asimilată, însă sunt mici stridențe în redactarea textelor.” (Adi Secară)

„Nu sunt cititor de literatură fantastică, cu toate acestea apreciez imaginația în scrierea celor trei proze scurte.” (Adrian Talabă)

„O lucrare de debut excepţională, bine structurată, având în centru mesaje venite din imaginaţia bogată a autorului.” (Silvia Curelaru)

„Sunt admiratoare şi cititoare de literatură fantastică, de fapt este contactul autorului cu o altfel de lume.” (Ecaterina Păun)

„Are un stil personal, este o proză precisă, bine structurată şi reconfortantă. Îi recomand abordarea şi altor genuri literare.” (Nelu Păcuraru)

„Mi-a plăcut prima proză, are talent – îl felicit!” (Ioan Gh. Tofan)

„Mi-au plăcut ideile din text, dar am senzaţia că nu au fost şlefuite. Autorul are tendința de a eticheta în scriere şi de-abia după aceea urmează descrierea, ori cred că ar fi mai util textului dacă ar fi invers.” (Laurenţiu Pascal)

„Sunt entuziasmată de calităţile stilistice, de cursivitatea textului, dar să nu uităm că literatura S.F. înseamnă ficţiune ştiinţifică, ori primul text nu aduce acel plus știntific şi original. Totodată scrierea trebuie adaptată la acest tip de literatură. Mi-a plăcut ideea principală din cel de-al doilea text, însă Open bar m-a prins, pentru că a condus acţiunea până la final într-o cadență de dezvoltare a subiectului ce a prins bine textului.” (Stela Iorga)

Trebuie amintit că, la începutul întrunirii, a avut loc un moment emoționant de evocare și omagiere a scriitorului Victor Cilincă – desigur, după un moment de reculegere.

Iosif Roca

Vineri, 26 ianuarie, la ora 18,00, la sediul „Viața liberă”, după o evocare in memoriam Iulian Mardar (n. 28 ianuarie), va citi Dorian Stoilescu.

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Geometria abstractă a cuvântului după Matei”

aș vrea să fiu mică precum firul de praf purtat de vânt/ el merge pretutindeni/ poate să se așeze pe capul unui rege/ sau poate să cadă la picioarele cuiva/ poate să meargă/ să se așeze oriunde/ dar vreau să fiu un fir de praf plin de parfum/ care să hrănească care să aducă lumină// am adus un capăt de sfoară nu numai în locul acesta/ nu numai pentru că nu-ți trebuie/ pentru că nu-i întunecat/ nu pentru că pare un sfârșit/ nu/ ci pentru a-ți spune iubito/ ca un poet obișnuit/ o fericire înșelătoare e o farsă de care nu mă leg/ contorsionarea este nedemnă de un steag cu flori (serenadă/ fericirea are picioarele tale – 59, 69)

„Se vede în poemul lui Leonard Matei o luptă împotriva banalului, a mediocrului; un efort excelent.” (Dorian Stoilescu)

„Multă intertextualitate, multe parafrazări și pastișe; mult umor și o lipsă de banalitate a sentimentelor; un nou Max Blecher al secolului 21.” (A.G. Secară)

„Un poem trebuie să-mi transmită o emoție lirică; în acest text lirismul este puțin diluat; îmi place cum se leagă ideile – inteligent, argumentat – un fel de puzzle în care toate se organizează într-un mesaj care, totuși, nu este penetrant; are știința textului, totul este intelectualizat și bine asamblat.” (Stela Iorga)

„Are o bună cursivitate, un limbaj deosebit și… multe metafore.” (Victor Dragomir)

„O scriere pretențioasă, dificil de pătruns; cred că ține de starea de spirit a cititorului, ca la James Joyce.” (Nelu Păcuraru)

„O expunere într-un ritm când la trap, când la galop; o revoltă apocaliptică justificată – parcă nu știe să aleagă între cucută și mătrăgună.” (Ecaterina Păun)

„Un text prea subtil și, deci, prea dificil pentru mine.” (Ioan Gh. Tofan)

„Un text foarte bun; complexitatea de care s-a vorbit este doar în aparență; are multă realitate; dincolo de planul imediat, ne transmite multe secrete și intimități personale.” (Carmen Neacșu)

„Leonard Matei nu scrie o poezie facilă, ci o poezie căreia trebuie «să îi înțelegi literele», fiindcă el le folosește într-o algebră proprie – sau poate că într-o problemă de loc geometric, destul de greu de demonstrat pentru un cititor care nu este familiarizat cu geometria, uneori abstractă, a cuvântului.” (Daniela Lăcrămioara Capotă)

Nu vom încheia această cronică fără a-i felicita pe colegii noștri de cenaclu – Stela Iorga, care a primit Premiul Centrului Cultural „Dunărea de Jos” la Gala Scriitorilor – ediția a II-a, de Ziua Culturii Naționale – 15 ianuarie 2024, pentru volumul de poezie „Umbra”, și Adrian Talabă, care a primit premiul al II-lea la Concursul de Poezie „Mica Unire” în cadrul Zilei Culturii Naționale de la Getafe (Spania).

Vineri, 19 ianuarie, la ora 18.00, la „Viața liberă”, după o evocare in memoriam Victor Cilincă, va citi proză SF Victor Dragomir.

Ion Avram

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cum se vede viitorul

Pe când săptămânalul „Noduri și Semne” nu era încă „Imparțial” și nici „Impact”, în alcătuirea revistei exista și un supliment literar în care se publicau, îndeosebi, creații literare: poezie, proză, eseu, critică literară etc. și, desigur, nelipsita cronică de cenaclu, în care erau relatate comentariile/ criticile referitoare la textele prezentate în cenaclu în săptămâna respectivă.

Poetul Ion Zimbru scria, pe atunci, ca și astăzi – din toate pozițiile și în toate direcțiile – parodie, poezie lirică, proză, eseuri, interviuri, reportaje, articole despre întâmplări cotidiene pe teme sociale, politice, culturale, sportive etc.; tot el scria și cronica de cenaclu – într-un stil savuros, prin umorul, verva și, uneori, sarcasmul pe care i-l cunoaștem.

Într-o zi, mă ia deoparte și-mi spune: „Bătrâne, te rog, preia tu cronica, pentru că pe mine m-a năpădit scrisul!” Și așa, de aproape 30 de ani, s-au scris circa 1.500 de cronici – cele mai multe, desigur, în cotidianul „Viața liberă”, care ne-a găzduit cu generozitate atât în sediul său, cu întrunirile săptămânale, cât și în paginile ziarului, unde s-au publicat și se publică cronicile.

În SPOT-ON-ul din 26 decembrie 2023 de la „Viața liberă”, în cadrul rubricii „Galațiul sub reflector – Noduri și Semne, între Istorie și Legendă”, moderatorul A.G. Secară a întrebat, spre finalul întâlnirii: ”Cum se vede viitorul cenaclului?” Întrucât ieșisem din cadru/ scenă și nu am avut ocazia să răspund atunci, voi încerca s-o fac în această cronică.

Trebuie spus, mai întâi, că, prin natura atribuțiilor, cronicarul devine un soi de moderator/ coordonator al întrunirilor. Când nu am avut posibilitatea să particip, aceste atribuții au fost preluate – cu brio – de alți colegi din cenaclu și, poate, aceasta este una din explicațiile longevității și continuității acestei mișcări literare. În acest sens, pot confirma cu certitudine că avem colegi din generația mai tânără care pot intra oricând în postura de cronicar/ moderator/ coordonator. De exemplu, scriitorul și criticul literar Adi Secară – care poate asigura și o bună colaborare cu Biblioteca „V.A. Urechia” (fiind și bibliotecar), poeta Anca Șerban Gaiu – care are o experiență îndelungată în activitatea cenaclului, poetul și jurnalistul-reporter tv Marius Grama, poeta Simona Toma (dacă mai revine în Galați), prozatorul Tudor Neacșu, poetul Leonard Matei, scriitoarea Cristina Dobreanu și mulți alții din generația lor, care pot prelua oricând, eventual alternativ, această atribuție și, desigur, responsabilitate. Timpul va răspunde, cu certitudine, la această întrebare.

Vineri, 12 ianuarie, ora 18,00, la sediul „Vieții libere”, va citi Leonard Matei.

Ion Avram

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cenaclul „Noduri și Semne” – 40 de ani de la înființare – III

Începând cu data de 13 decembrie (trecerea în eternitate a lui Nichita Stănescu) se desfășoară o serie de manifestări festive prilejuite de împlinirea a 40 de ani de la înființarea cenaclului „Noduri şi Semne” (1983).

Redăm câteva impresii în legătură cu emisiunea video „Viața liberă – Galațiul sub reflector”, intitulat „Noduri și Semne”, între Istorie și Legendă:

„Superb, emoționant, răscolitor! Felicitări domnilor Gelu Ciorici-Șipote, Ion Zimbru, Ion Avram, doamnei Stela Iorga și ultimului venit (dar nu și cel din urmă), domnul Gabriel Gherbăluță. Felicitări speciale echipei cotidianului „Viața liberă” și realizatorului acestor momente unice filmate, domnul Adi George Secară!  Apreciez că a rezultat un material foarte bun, bine moderat și articulat și în plus bine montat sub aspect tehnic. Voi reveni cu un comentariu mai larg, evocator, al acelor vremuri în care voi reînNODA și SEMNA ceea ce s-a întâmplat în acele vremuri, cu mine, vis-à-vis de fenomenul cenaclu literar și oamenii faini pe care i-am descoperit acolo.” (Florin Luca – Constanța)

„Am văzut tot. TOT, TOT! Nici măcar nu am putut să comentez de emoție, de nodul din gât. La unele întruniri (puține), am fost și eu părtaș, ca invitat și mic sponsor. Stăteam într-un colț, cu sfiiciune, și vă sorbeam din priviri – atent, nevoie mare! Ați făcut istorie la Galați. Era frumos și fascinant, mai ales când vă contrați sau aveați opinii separate în legătură cu valoarea textelor, când vă înflăcărați. Era ca la Revoluția franceză. Ce vremuri!… Au trecut anii… Ar trebui scrisă o cronică, să rămână pentru eternitate acea perioadă, acele vremuri.” (Marian Filimon)

Redăm o listă cu o parte din membrii cenaclului, de la înființare până astăzi – cu mențiunea că lista rămâne deschisă pentru a fi completată și publicată în final pe blogul cenaclului: Simon Ajarescu, Cezar Amariei, Iulian Anghel, Ruxandra Anton, Corneliu Antoniu, Ion Avram, Diana Balmuș, Petre Barbu, Cristina Bălan, Paul Berenstein, Cristian Biru, Anca Boldea, Cristina Bușilă, Florin Buzdugan, Daniela Lăcrămioara Capotă, Alina Caspirovski, Panait Căpățână, Dan Cheșcu, Marius Chiru, Victor Cilincă, Tatiana Nona Ciofu, Gelu Ciorici-Șipote, Liliana Cioriciu, Liviu Cocei, Daniela Crăiță, Costel Crângan, Simona Crețu, Silvia Curelaru, Adina Dabija, Constantin Dimofte, Cristina Dobreanu, Elena Donea, Radu Dragomir, Alina Durbacă, Marian Enache, Mirel Floricică, Iren Földi, Marian Ganea, Mihail Gălățanu, Mirela Gheorghe, Gabriel Gherbăluță, Gabriel Ghimpu, Marius Grama, Iulian Grigoriu, Apostol Gurău, Adrian Haidu, Monica Harhas, Viorel Ilișoi, Stela Iorga, Geta Langa, Florin Luca, Roxana Lupoae, Dimitrie Lupu, Dan Manole, Iulian Mardar, Alexandru Maria, Leonard Matei, Doru Mălîia, Octavian Miclescu, Luminița Mihai, George Mitea, Cati Motea, Carmen Neacșu, Tudor Neacșu, Dumitru Viorel Neagu, Marius Necula, Eugen (Nick) Neculiță, Nicoleta Onofrei, Ana Maria Panagatos, Theodor Parapiru, Laurențiu Pascal, Cristi Pavel, Ecaterina Păun, Sabina Penciu, Ioan Dan Pintilie, Daniela Pitaru, Adriana Popescu, Ion Potolea, Carmen Racoviță, Petre Rău, Iosif Roca, Bogdan Rusu, Nichita Sava, Paul Sânpetru, Adi-George Secară, Lidia Soare, Gabriel Socolov, Dorian Stoilescu, Viorel Ștefănescu, Adrian Talabă, Tudose Tatu, Maria Timuc, Ioan A. Toderiță, Ioan Gh. Tofan, Simona Toma, Eugen Tudorache, Andrada Tudorie, Sorin Țiței, Dragoș Valentin, Radu Vartolomei, Simona Vartolomei, Silviu Vasilache, Andrei Velea, Sterian Vicol, Eleonora Vizinteanu, Iulian Voicu, Ion Zimbru.

Cenaclul își va relua activitatea vineri, 12 ianuarie, când va citi Leonard Matei.

A consemnat, Ion Avram