Gabriel Gherbăluță (G.G.) a prezentat un grupaj de poeme din volumul bilingv Lo spirito del fiume – Duhul fluviului, apărut la editura Allettante Roma, cu traducerea în limba italiană de Valeriu Barbu. Poemele au fost percepute ca fiind marcate de o atmosferă tristă, nostalgică și meditativă, o atmosferă care ar sugera contopirea destinului fluviului – într-o străfulgerare temporală – cu destinul autorului, căruia viața aproape de apele Dunării i-a lăsat amprente serioase în existență – prin aceasta apropiindu-se, cumva, de romanul Fluviul trist al lui Fernando Namora sau trimițând la unele legende și povești în care duhul apelor apare ca o entitate magică, influențând viața din preajmă.

apa a scos caiacele la mal/ acum se plimbă fantomatic/ prin pădurea de plopi și sălcii/ scheletele marinarilor scufundați/ odată cu corăbiile lor/ cutreieră noaptea/ speriind visele locuitorilor orașului// care oraș, te întreb/ a dispărut odată cu soarele/ acum e noapte și un coșmar nesfârșit/ ne înghite pe toți// doar caii insomniaci/ se iau la întrecere cu caiacele prin pădure// fluviul tremură prin somn de frig/ orașul nu mai este (poveste horror)

„Are o cadență aparte care amintește de volumul său de poezie Poeme pentru Lara. În unele texte găsești imagini apocaliptice și o atmosferă tristă, apăsătoare – orașul este pustiit, raiul însuși pare pustiit. M-a dus cu gândul și la Pelicanul al lui Alfred de Musset etc.” (Mirela Gheorghe)

„Scrie elegant, cu precizie în exprimare; tema este impregnată de viața și atmosfera fluvială – dunăreană, în acest caz – care-i influențează și stilul poemelor; are și unele zone prozaice care-i diluează lirismul.” (Nelu Păcuraru)

„M-a impresionat poemul poveste horror care, prin atmosferă și imagini, m-a dus cu gândul la tragedia vasului Mogoșoaia. O poezie mângâietoare.” (Adrian Talabă)

„Poeme memorabile; face trimiteri la momente istorice care au legătură cu fluviul: Cezar și Cleopatra – fluviul Nil, de exemplu, munții Pădurea Neagră etc.” (Ecaterina Păun)

„Contopirea dragostei față de femeie cu dragostea față de fluviu este o idee superbă și inedită totodată.” (Ioan Gh. Tofan)

„Are zone triste, dezolante și un timbru intim prin care pustiul din sufletul autorului este bine prins; în poemul când rătăcești într-o clepsidră – care mi se pare impecabil – parcă-și înmoaie penița într-o zonă a sufletului.” (Carmen Neacșu)

„În poemele lecturate, autorul ne invită la nostalgie. Dragostea pentru natură și, în mod special, pentru Dunăre, este exprimată într-un stil personal. Exprimă emoția cu o precizie aproape matematică, interrelaționând empatic cu cititorul/ auditoriul.” (Silvia Curelaru)

„Toate poemele au mesaj și sunt încărcate de lirism, unele – cu tușe mai accentuate, mai tensionate, iar altele – mai liniștite; are un ceva care vine atât din zona profanului, cât și din cea a magicului.” (Anca Șerban Gaiu)

„Grupajul prezentat de G.G. are forța unui aisberg melancolic, înaintând oarecum contra curentului literar contemporan pe Dunăre în sus, cu Duh, în pofida unui spirit al Îndoielii care ne aduce aminte de Cred, Doamne, ajută Necredinței mele! Invocarea Cleopatrei ni-l arată ca pe un Antonius care ar fi putut să nu piardă lupta cu Cezar, ludic, dar serios. Raiul ba e gol, ba e îmbătrânit, dar nu poți să nu tresari când vezi că adam și eva și-au vopsit fețele/ în culorile războiului și winnetou a primit nobelul pentru…” (A. G. Secară)

Vineri, 26 aprilie, la ora 18,00, la Paris Café, va citi Ecaterina Păun.

Ion Avram