Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Un eseu de Săptămâna Mare”

Prefigurând, parcă, semnificațiile și simbolistica ce marchează religios și nu numai, Săptămâna Patimilor, Ecaterina Păun ne-a prezentat un eseu revelatoriu în legătură cu ”miraculosul proces al Creației”, cu titlul – mai mult decât sugestiv – ”Omul – Metaforă a lui Dumnezeu”, având ca moto arhicunoscuta expresie biblică din capitolul Facerea – Și a zis Dumnezeu: să facem om după chipul și asemănarea noastră.
”Această declarație de asumare a lui Dumnezeu (…) a declanșat în mine încercarea modestă și mai mult emoțională, decât argumentată științific, de a răspunde (specifică autoarea la începutul lucrării). Primul drum mi-a dus pașii spre Geneză și, implicit, la tabloul pe care poetul Mihai Eminescu îl descrie în Scrisoarea I: La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă/ Pe când totul era lipsă de viață și voință/ (…) Dar deodat-un punct se mișcă. Cel dintâi și singur. Iată-l./ Cum din haos face mumă iară El devine Tatăl. Iar Biblia notează: Întru început, Dumnezeu a făcut cerul și pământul, notație față de care mitropolitul Bartolomeu Anania vine cu lămurirea (foarte importantă – n.a.) că a făcut cerul și pământul în interiorul dimensiunii sale nemărginite și atemporale (…). Dar pământul era nedeslușit și neîmplinit, iar Sfântul Duh se plimba deasupra apelor etc.”
Și iată cum Ecaterina Păun are revelația și intuiția de a trece dincolo de atom, în universul cuantic, unde este numai energie și de unde particula – undă este adusă prin conștiință în perceptibil. De aici până la noțiunea de conștiință cosmică – promovată încă din anii 1874 la Universitatea Princeton, sau cea de minte a materiei a lui Hegel și spiritul universal din Inteligența Materiei sau Mintea de dincolo ale lui Dumitru Constantin Dulcan nu mai e mult. Și – ceea ce este într-adevăr revelatoriu – toate sunt într-o concordanță indiscutabilă cu ceea ce în religia creștină și chiar Vechiul Testament ne propovăduiește: Sfânta Treime – Dumnezeu – Tatăl, Dumnezeu – Fiul și Dumnezeu – Sfântul Duh cu trena indisolubilă a iubirii, a compasiunii și a tuturor cerințelor din cele Zece Porunci.
”În eseul prezentat de Ecaterina Păun se evidențiază relația omului cu divinitatea, relație pe care ne-o prezintă în diferite ipostaze ale creației. Un eseu bine alcătuit, cu citate biblice în care se evidențiază sentimental sublime al iubirii.” (Silvia Curelaru)
”Un prozo-poem super; unul dintre cele mai bune texte scrise de Ecaterina Păun.” (Gabriel Gherbăluță)
”Reflecțiile pe care le face cu privire la importanța iubirii, a compasiunii și la modul cum le descrie/ explică face trimitere la celebra expresie din Scrisori către corinteni a Apostolului Pavel: Dacă iubire nu e, nimic nu e!” (Mirela Gheorghe)
”O invidiez pentru credința ei și, totodată, mă bucur pentru asta. Mi-a plăcut.” (Ioan Gh. Tofan)
”Un eseu despre dragoste – în sensul sintagmei dacă dragoste nu e, nimic nu e, cu care Marin Preda încheie romanul Cel mai iubit dintre pământeni. Nu este o lucrare de tip religios – este un eseu ce tine, mai degrabă, de revelație în fața unei intuiții născute din credință și, mai ales, din speranță.” (Nelu Păcuraru)
Ion Avram
După Sărbătorile Pascale, pe 10 mai, la ora 18,00, va citi Mirela Gheorghe la Paris Café.

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „G.G. și aisbergul său melancolic”

Gabriel Gherbăluță (G.G.) a prezentat un grupaj de poeme din volumul bilingv Lo spirito del fiume – Duhul fluviului, apărut la editura Allettante Roma, cu traducerea în limba italiană de Valeriu Barbu. Poemele au fost percepute ca fiind marcate de o atmosferă tristă, nostalgică și meditativă, o atmosferă care ar sugera contopirea destinului fluviului – într-o străfulgerare temporală – cu destinul autorului, căruia viața aproape de apele Dunării i-a lăsat amprente serioase în existență – prin aceasta apropiindu-se, cumva, de romanul Fluviul trist al lui Fernando Namora sau trimițând la unele legende și povești în care duhul apelor apare ca o entitate magică, influențând viața din preajmă.

apa a scos caiacele la mal/ acum se plimbă fantomatic/ prin pădurea de plopi și sălcii/ scheletele marinarilor scufundați/ odată cu corăbiile lor/ cutreieră noaptea/ speriind visele locuitorilor orașului// care oraș, te întreb/ a dispărut odată cu soarele/ acum e noapte și un coșmar nesfârșit/ ne înghite pe toți// doar caii insomniaci/ se iau la întrecere cu caiacele prin pădure// fluviul tremură prin somn de frig/ orașul nu mai este (poveste horror)

„Are o cadență aparte care amintește de volumul său de poezie Poeme pentru Lara. În unele texte găsești imagini apocaliptice și o atmosferă tristă, apăsătoare – orașul este pustiit, raiul însuși pare pustiit. M-a dus cu gândul și la Pelicanul al lui Alfred de Musset etc.” (Mirela Gheorghe)

„Scrie elegant, cu precizie în exprimare; tema este impregnată de viața și atmosfera fluvială – dunăreană, în acest caz – care-i influențează și stilul poemelor; are și unele zone prozaice care-i diluează lirismul.” (Nelu Păcuraru)

„M-a impresionat poemul poveste horror care, prin atmosferă și imagini, m-a dus cu gândul la tragedia vasului Mogoșoaia. O poezie mângâietoare.” (Adrian Talabă)

„Poeme memorabile; face trimiteri la momente istorice care au legătură cu fluviul: Cezar și Cleopatra – fluviul Nil, de exemplu, munții Pădurea Neagră etc.” (Ecaterina Păun)

„Contopirea dragostei față de femeie cu dragostea față de fluviu este o idee superbă și inedită totodată.” (Ioan Gh. Tofan)

„Are zone triste, dezolante și un timbru intim prin care pustiul din sufletul autorului este bine prins; în poemul când rătăcești într-o clepsidră – care mi se pare impecabil – parcă-și înmoaie penița într-o zonă a sufletului.” (Carmen Neacșu)

„În poemele lecturate, autorul ne invită la nostalgie. Dragostea pentru natură și, în mod special, pentru Dunăre, este exprimată într-un stil personal. Exprimă emoția cu o precizie aproape matematică, interrelaționând empatic cu cititorul/ auditoriul.” (Silvia Curelaru)

„Toate poemele au mesaj și sunt încărcate de lirism, unele – cu tușe mai accentuate, mai tensionate, iar altele – mai liniștite; are un ceva care vine atât din zona profanului, cât și din cea a magicului.” (Anca Șerban Gaiu)

„Grupajul prezentat de G.G. are forța unui aisberg melancolic, înaintând oarecum contra curentului literar contemporan pe Dunăre în sus, cu Duh, în pofida unui spirit al Îndoielii care ne aduce aminte de Cred, Doamne, ajută Necredinței mele! Invocarea Cleopatrei ni-l arată ca pe un Antonius care ar fi putut să nu piardă lupta cu Cezar, ludic, dar serios. Raiul ba e gol, ba e îmbătrânit, dar nu poți să nu tresari când vezi că adam și eva și-au vopsit fețele/ în culorile războiului și winnetou a primit nobelul pentru…” (A. G. Secară)

Vineri, 26 aprilie, la ora 18,00, la Paris Café, va citi Ecaterina Păun.

Ion Avram

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Poezii flash – reflecții pastelate”

Adrian Talabă a prezentat 12 texte din proiectata sa carte ”Neostoitele cuvinte”, în care s-a putut remarca o evoluție față de lecturile anterioare – și aceasta s-ar datora, după cum s-a comentat, ieșirii din corsetul formei clasice a poemelor și trecerea la forma liberă a așa-zisului vers alb, care-l aduce mai aproape de poezia actuală și, implicit, îl ridică valoric. A nu se înțelege că forma clasică ar dilua valoarea unui poem – dar, se știe că, pentru a scrie în dulcele stil clasic, este nevoie de experiență, abilitate și, nu în ultimul rând, de talent. Eminescu, Topârceanu, Ion Zimbru din orașul nostru și mulți, foarte mulți alții au acoperit o sumedenie de pagini-ciornă până au ajuns la o formă care să-i mulțumească.

Scriu/ poate cineva/ cândva/ din falanga degetului meu/ va face o peniță/ și-mi va continua/ poemele. (Penița)

”Mă surprinde faptul că, de fiecare dată, vine cu altceva; deschide niște punți; apreciez simbioza dintre forma clasică și o formă mai nouă de tristihuri, de catrene etc. care sunt niște flashuri ce duc la ideea de haiku. Texte faine.” (Gabriel Gherbăluță)

”Poemele seamănă cu o ploaie curată de primăvară care lasă în urmă o mireasmă suavă și niște nuanțe încărcate de lirism; remarc și eu evoluția care este substanțială.” (Anca Șerban Gaiu)

”Poeme superbe; are o tehnică poetică bună și niște metafore reușite; per ansamblu – o poezie bună.” (Victor Dragomir)

”Ca martor la evoluția lui ca scriitor, pot spune că se vede o schimbare în bine.” (Ioan Gh. Tofan)

”În aceste texte, cuvintele se opresc exact acolo unde este nevoie; le-am ascultat cu multă plăcere – sunt deosebite; remarc și eu evoluția lui Adrian Talabă – ca poet.” (Ecaterina Păun)

”Am sesizat și eu o evoluție a textelor care este rodul unor căutări până la găsirea a ceva mai bun; lucruri frumoase; mi-a plăcut poemul «Penița». Fiecare poem poate rămâne așa cum a fost prezentat – dar mai există și loc de remodelare.” (Carmen Neacșu)

”In poemele prezentate se poate observa un progres semnificativ în ceea ce privește abordarea stilului literar. Dacă în prezentările anterioare, Adrian conducea cititorul pe un tărâm romantic/ simplist, în poemele actuale ne dirijează către reflecție și meditație, într-o manieră bine controlată și structurată. Din punctul meu de vedere, genul acesta de abordare este mult mai potrivit conceptului creativ în poezia lui Adrian Talabă.” (Silvia Curelaru)

* Semnalăm apariția antologiei de poezie „Studiu de bărbat trăgând o sfoară”, a poetului Tudor Cristian Roșca, lansată sâmbătă, 13 aprilie, la Casa Artelor, cu participarea directorului editurii, Nicolae Tzone, și a scriitorului Petre Rău, moderată de Dana Vlad; a recitat din antologie actorul Vlad Vasiliu.

Vineri, 19 aprilie, la ora 18,00, la Paris Café, citește Gabriel Gherbăluță.

Ion Avram

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „De la clasic la modern, printr-o trăsătură de condei”

La şedinţa de săptămâna trecută a Cenaclului „Noduri şi Semne”, Carmen Neacșu a prezentat un capitol din viitoarea sa carte, „Păpușa de cârpă”, un fragment de proză bine susținut artistic prin tensiunea creată și prin forța descriptivă a trăirilor interioare și a zonelor decorative în care se dezvoltă povestea, un fragment ce sugerează atât o anterioritate a poveștii, cât și o continuitate, ambele trezind curiozitate și interes, în ciuda unor afirmații cum că povestea ar avea un déjà-vu sau că ar fi un capitol izolat și, de aceea, ar da impresia de incomplet.

„Textul mi se pare un déjà-vu. Rămâne ca măiestria autoarei să deturneze puțin mersul romanului, pentru a se desprinde printr-o chestie inedită care să facă diferența, să o individualizeze ca prozatoare. M-a trimis la romanele de început de secol XX.” (Gabriel Gherbăluță)

„Trebuie mai accentuată nota de diferențiere față de acel déjà-vu amintit. Ar trebui, deci, să deosebească stările comune de cele particulare din text; are mult descriptivism și momente bine punctate emoțional; nu m-a implicat emoțional; textul a curs corect, drăgălaș și cuminte.” (Stela Iorga)

„O proză poetică; cred că-i lipsește intriga.” (Ioan Gh. Tofan)

„M-a dus cu gândul la Éric-Emmanuel Schmitt. Este un veritabil fragment de roman; are momente dramatice bine prinse. Aștept cartea.” (Ecaterina Păun)

„Eva, personajul principal din romanul lui Carmen Neacșu, pare că își continuă drama vieții. Un trecut dureros ce îi amprentează dominant psihicul pe care autoarea reușește să îl evidențieze cu acuratețe. Emoția, în toate formele ei de manifestare, reprezintă atributul principal al textului. Cu o descriere frumoasă, elegantă și o deosebită atenție la detalii, ea face ca lucrarea să capete o lumină favorabilă.” (Silvia Curelaru Ibănescu)

„Proza din seara aceasta îți răscolește sufletul; textul este foarte bine condus; autoarea cunoaște toate trăirile la modul frust, știe să le pună pe hârtie și să le arate în toată duritatea și complexitatea lor; are zone foarte tensionate care dau o notă de actual și modern.” (Anca Șerban Gaiu)

„Se vede că a început să-și organizeze textele; trebuie să-și stabilească un fir roșu al cărții; fragmentul prezentat are două componente: prima – descrierea unei depresii și a doua – de autodezvăluire, când scriitura capătă o tentă de jurnal și, poate, tocmai de aceea este mai expresivă și mai dramatică.” (Tudor Neacșu)

„M-au ajutat explicațiile preliminare; descrierea traumei în care se află personajul este reușită prin faptul că determină trăirile – emoția, frica.” (Adrian Talabă)

„Un univers adânc și emoționant; sunt trăiri izvorâte din viață; aștept romanul.” (Victor Dragomir)

„Un stil elegant, îngrijit și simțit; subiectul este clasic, dar impregnat cu aspecte particulare care-l plasează în actualitate – de aici, poate, și o anume tentă de modernitate; să fie mai detașată față de subiect.” (Nelu Păcuraru)

Vineri, 12 aprilie, de la ora 18.00, la sediul cotidianului „Viaţa liberă”, citește Adrian Talabă.

Sâmbătă, 13 aprilie, la ora 11,00, suntem invitați la Casa Artelor, unde va avea loc lansarea antologiei de poezie a lui Tudor Cristian Roșca.

Ion Avram

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Un Șolohov de Dunăre, la Galați”

Prozatorul Nelu Păcuraru a prezentat în cenaclu un capitol din viitoarea sa carte, „Viața lui Nelu Constanța”, în care și-a propus să pună în pagină aspecte ce țin de viața de marinar, de activitățile specifice zonelor portuare și, implicit, din viața orașului vechi – port la Dunăre – Galați. Din ceea ce ne-a citit, autorul a demonstrat că are talent de povestitor, are disciplină și responsabilitate în construcția textului, atenție asupra detaliilor și autenticitate. Poate, de aici, și o anumită asemănare cu textele clasice etc.

„Îi mulțumesc autorului pentru că mi-a reamintit multe întâmplări ce țin de Dunăre: concursuri de înot – traversări ale fluviului, traseul Brăila – Galați etc.; se simte că are vână de prozator; a dozat bine echilibrul între dialog și narațiune – ceea ce înseamnă că are, deja, o tehnică a scrisului; mi-a amintit de Șolohov – poate și din cauza apei și a vieții din vecinătatea ei.” (Gabriel Gherbăluță)

„Personajul a existat – era un fel de șmecheraș de cartier, care se ținea permanent de șicane la adresa milițienilor și a organelor de represiune ale statului din perioada comunistă; trezește nostalgii față de orașul vechi.” (I. Gh. Tofan)

„Îmi place stilul acesta de a vorbi despre întâmplări trăite, care duce cu gândul la «Un veac de singurătate»; cred că va fi o carte atractivă.” ( Ecaterina Păun)

„O proză cochetă, pitorească și bine dozată, în care autorul se contopește prin trăirile și întâmplările descrise; are și zone ficționale.” (Victor Dragomir)

„Un text bun, captivant; are imagini cinematografice; se simte legătura autor – personaj; are o disciplină a scrisului, scrie atent, responsabil, aproape clasic.” (Carmen Neacșu)

„Se observă un simț extraordinar al prezentării detaliilor. Aduce evenimentele în prezent într-o manieră absolut încântătoare, nostalgică. Este un bun prozator, are acuratețe în scris; știe să mențină echilibrul între dialog și descriere. O lucrare valoroasă, care promite.” (Silvia Curelaru)

„Mi-a depășit așteptările, în sensul pozitiv; este cursiv, așezat, captivant.” (Laurențiu Pascal)

„Are o capacitate temperată de a conduce condeiul și de rememorare; m-a prins textul; aștept cartea, să văd cum se dezvoltă biografia personajului.” (Stela Iorga)

„Textul citit are o frumuseţe a povestitului, firul narativ este construit cu acribie, personajele sunt conturate cu autenticitate, cronicarul ştergând colbul de pe istoria Galaţiului din anii ’70; are o sensibilitate şi o frumuseţe a modului în care priveşte oamenii.” (Lăcrămioara Capotă)

Vineri, 5 aprilie, la ora 18.00, la „Viața liberă”, va citi Carmen Neacșu.

Ion Avram

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Un Acasă antologic”

Silvia Curelaru Ibănescu a prezentat, în ultima reuniune a Cenaclului „Noduri şi Semne”, un grupaj de 13 poeme – număr care se pare că-i poartă noroc, pentru că toți cei prezenți au remarcat o evoluție clară a calității textelor, unele fiind considerate chiar antologice, cum ar fi poemul Acasă, de exemplu: cincizeci de pași/ până la poartă/ în adolescență păreau/ un salt/ ca la șotron/ astăzi o haltă/ între maluri/ aceeași cutie de scrisori/ vopsită-n verde/ doar lacătul/ își etalează rugina/ ca pe un trofeu/ un scârțâit/ și poarta se deschide/ cu iarba-n glezne/ și ciulini în gând/ revin.

S-a vorbit de melancolie, de concentrare lirică, de o legătură indisolubilă cu natura, de bogăția de imagini și sentimente, de sensibilitate, de o suplețe a versului, de delicatețe etc.

„Se vede un salt calitativ – și asta poate și pentru că a renunțat la a mai fi «prea guralivă» în scris. Astfel, implicit, apare și o concentrare a expresiei lirice. Impresia de ansamblu este bună, deși mai este, încă, prizoniera invențiilor lexicale. Are expresii lirice cu valoare intrinsecă și o deosebită ureche muzicală – dacă ne raportăm la curgerea textului.” (Stela Iorga)

„Multă sensibilitate, mi-a plăcut.” (Ioan Gh. Tofan)

„Mi-a lăsat senzația de reușită, mai ales în ceea ce privește relația autoarei cu natura; emoțiile sunt bine punctate; elementele din natură cu care lucrează se lasă strunite și influențează starea de spirit a personajului liric, intrând, parcă, în comuniune cu ele; se vede și o pendulare între cauză și efect.” (Ecaterina Păun)

„Este o poezie romantică; are ținută estetică impregnată, pe alocuri, cu melancolii echilibrat dozate; scriere fină, încântătoare.” (Nelu Păcuraru)

„Compoziții bogate în imagini și sentimente exprimate într-un tumult aproape organic în raport cu autorul; de aici și senzația că ar fi dureros să mai elimine unele expresii, așa cum i s-a sugerat. Poezia Miraj mi-a plăcut în mod deosebit.” (Carmen Neacșu)

„Este pe drumul bun; mai poate lucra la selecția unor cuvinte; să evite, pe cât se poate, gerunziurile.” (Laurențiu Pascal)

„Silvia are o supleţe a cuvântului, iar emoţia se conturează cu delicateţea omului ce-şi face palmele cuib pentru fluturi. În inima ei pulsează verdele – verdele acela al renaşterii – fiindcă, pentru poetă, cuvântul/ poezia este renaştere: adun verdele în mine/ ca pe o inimă născută prin cuvânt. Ea are o puritate a versului pe care o dăruieşte cititorului într-o formă geometrică perfectă.” (Lăcrămioara Capotă)

„Spre deosebire de lectura precedentă, Silvia Curelaru ne-a propus un grupaj esențializat, cu un bacovianism sui generis, așadar nițel feminin, inevitabil, dar în care plumbul este mult mai jucăuș, sau, mai corect, îndulcit. Poate ultimul poem, deși important din punct de vedere sentimental, ar trebui să aibă mai multe forme, dar Acasă este antologic…” (Adi Secară)

Vineri, 29 martie, de la ora 18,00, la „Viața liberă”, va citi Nelu Păcuraru.

Ion Avram

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Un SF în armonie cu divinitatea”

Victor Dragomir a prezentat două proze scurte SF – ”Fulg de nea” și ”Calea Nuova” și două poeme de factură romantică, un romantism întârziat, am putea spune, sau un stil romanțios. Prozele s-au dovedit a fi bine dirijate – atât ca acuratețe a textului, cât și ideatic, demonstrând că autorul are o chemare specială pentru acest gen de literatură.

”Are un stil propriu, se vede că și-a trăit povestirile și că are profunzime și responsabilitate față de text și, implicit, față de cititor.” (Veronica Popescu)

”Dorește să ne demonstreze că se descurcă atât în proza SF, cât și ca poet; în poezie găsim multă sensibilitate și romantism. Am putea spune că este excesiv de sentimental, de sensibil și inteligent și, drept consecință – impresionant.” (Nelu Păcuraru)

”Se poate vorbi de un respect reciproc față de cititor, cât și față de sine – după acuratețea cu care își tratează fiecare subiect și după atenția de care dă dovadă în exprimare – îndeosebi în textele SF în care se nasc întrebări și care pe mine m-au dus cu gândul la Isaac Asimov, Leonid Dimov și chiar la Harry Potter al lui J.K. Rowling. Despre poezie, pot spune că este romanțată, dar de un romantism discret, elegant și sensibil. I-aș recomanda mai multă atenție la expresiile pleonastice în care apar alături cuvinte de genul dulce și suc etc. Ca sugestie – poate că ar trebui să-și adune poeziile, să le revizuiască și – de ce nu? – să-și pregătească o plachetă spre publicare.” (Ecaterina Păun)

”Textele SF îl recomandă ca pe un autor cu o imaginație debordantă. Interesantă este ideea de corespondență, de armonie cu divinitatea etc. Poezia mi s-a părut ușor naivă.” (Ioan Gh. Tofan)

”În «Fulg de nea» mi-a plăcut comparația între o navă cosmică și fulgul de nea; este inedită și îndrăzneață. Lucrarea se salvează cu răsucirea din final, unde apare un virus, povestea terminându-se, astfel, în poantă. Totuși, i-aș recomanda ca dozajul între science și fiction să fie mai armonizat. În schimb, în «Calea Nuova» nu dă chixuri, iar în dezvoltarea narațiunii, ideea că darul miraculos și vindecător trebuie însoțit de un sacrificiu este inedită. Finalul mi s-a părut, cumva, prea retoric. Poezia are o duioșie deosebită care vine din folosirea cuvintelor simple. I-aș recomanda să rămână în zona prozei, unde are un condei bun și concis și unde excelează.” (Stela Iorga)

Reamintim că luni, 25 martie, de la ora 18,00, suntem invitați la Filiala Nr. 1 a Bibliotecii „V.A. Urechia” (Clubul „Liberty”), unde scriitorul Ionuț Iamandi va susține o lectură publică.

Vineri, 22 martie, la ora 18,00, la sediul „Vieții libere”, va citi Silvia Curelaru.

Ion Avram

Publicat de de Gabriel Ghimpu

În loc de cronică: „O avanpremieră( la o ședință)”

În seara zilei de 25 martie 2024, zi de luni, va fi o întâlnire excepțională a membrilor Cenaclului „Noduri şi Semne” (și nu numai) cu scriitorul Ionuț Iamandi, care va susține o lectură publică, urmată de prezentarea celor mai noi cărți ale sale. Evenimentul se va desfășura la Filiala Nr. 1 „Costache Negri” a Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, de pe str. Regiment 11 Siret (Clubul „Liberty”), de la ora 18.00.

Va fi „o întâlnire cu dichis”, desfășurată sub genericul Salonului cultural „Axis Libri”. Printre altele, Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități, cu experiență de presă în mai multe redacții din București (cotidianul „Adevărul”) și Londra (BBC World Service, secția română). A semnat cronici de carte și comentarii pe teme de istorie recentă în revistele „Dilema Veche”, „Historia” și „Pallas Athena”. A publicat volumele „Minunata lume a lui Hume. Catrene filosofice” (2023), „De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia” (2022), „Șahiștii. Povestiri” (2021), „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” (2020) și „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” (2019).

Despre cea mai recentă carte, dedicată întrucâtva filosofului Hume, am scris, printre altele: „Cu dezinvoltura unui Capablanca neaoș sau cu grația unui samurai convertit de la go la șah, Ionuț Iamandi, autorul unei cărți memorabile despre șah și șahiști, „inventează” deschiderea unui… șah-literar, filosofic, exerciții de dat mat în câteva mutări neantului spiritual ori non-sensului (la fel de?) spiritual. Înrudindu-se volens nolens cu fragmentele presocratice, cu haikuul, dar și cu catrenul lui Omar Khayyam (vag și indirect, tehnic vorbind, deși există și un „Rubaiyat humean”!), poate și cu… Tao/Dao, dar mai ales cu poemul într-un singur vers, cartezian, „Cogito, ergo sum” (de unde pleacă revolta sistemului lui Hume, oarecum rațional anti-rațional!), „Catrenul” (deși nu sunt numai catrene!) lui Ionuț Iamandi este copilul dialogului, dincolo de moarte, cu David Hume, empiricul sceptic scoțian despre care Einstein spunea că l-a inspirat pentru teoria relativității.”

Vineri, 15 martie, la sediul „Vieții libere”, de la ora 18.00, va citi Victor Dragomir.

A. G. Secară

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Stai, vezi și ascultă!!! Șșșt!!!”

O seară de neuitat a fost, de Mărțișor, pentru membrii Cenaclului „Noduri şi Semne”, prezenți la one man show-ul proiectului Corbu, show intitulat „Dezleganie”! Subintitulat „Ritualul”, spectacolul este un cadou din partea poetei Luiza Mitu, magiciana „Amiral… Noir” din umbra luminoasă a proiectului și a lui Sergiu Corbu Boldor, care a absolvit Universitatea de Muzică din Oradea, cu specializările „Pedagogie muzicală” și „Interpretare vioară”, un cadou-lecție (dar nu în sens sec pedagogic-didactic!) pentru toți cei care au mai uitat să mai și tacă, prin tăceri (putând să-și mai chestioneze) întrebându-și sufletul „ce mai face”, dacă este bine, liniștit. Desigur, a descrie în cuvinte miracolul spectacolului Corbu este aproape un sacrilegiu, inserțiile filosofice bănuite, sugerate de întregul concept, trimițând cu tensiuni și eleganțe de început de lume, către sensuri elementare: Adevărul Actului și Faptului artistice, în continuă devenire! Tăcerea și Armonia sunt sacre, suprapunerile de voci sunt quasi-profane, imaginile unei „supe aproape primordiale” în care îngerii pot fi și niște meduze (atotputernicia divină înemană, simplu, că totul este posibil!), picăturile de apă reverberând ca într-o peșteră platonică, toate ne aduc aminte că suntem într-un fel și că am putea fi altfel, mai buni, mereu mai buni! Și dacă păstrăm îndemnurile: „Păstrați cu tărie curățenia sufletului și pășiți cu încredere!” Cavalul și vioara își povestesc lumile lor, care pot fi (și) ale noastre cu măsură, „vocea lui Sergiu”, recitând litanii, întregind „concertul” care nu este numai concert (ca în cazul pipei lui Magritte), inspirat de opera, dar și de pasiunea lui Brâncuși pentru vioară.

Discuțiile de după au fost (aproape) la fel de importante, deoarece istoria proiectului presupune și cunoașterea albumelor rezultate în urma turneelor care au avut loc oriunde au fost și sunt români (a doua zi, Corbu a fost la Cahul!), cărți-ființe în sine, ca și setul-plachetă intitulat „Senzualitate primitivă”, o inedită carte de poezie, prezentată astfel pe prima pagină: „Senzualitate…” este o colecție manifest care conține 23 de fotografii analog, în care arta fotografică se împletește cu realitatea cotidiană, realitatea onirică, tarotul și poezia. Colecția traduce în limbaj vizual o lume aparent pierdută și care poate fi recuperată prin învățarea unui limbaj simbolic. Această carte-ghid conține 23 de texte-poem. Fiecare text-poem corespunde unei fotografii care corespunde unei cărți de tarot.”

Ziua de 1 Martie a fost dedicată doamnelor și domnișoarelor din cenaclu, la fel va fi și de 8 Martie, prilej de sărbătoare la cenaclu. Şedințele obișnuite vor fi reluate în ziua de 15 martie, cu lectura lui Victor Dragomir, la sediul „Vieții libere”, ora 18.00, pentru ziua de luni, 25 martie, fiind anunțată o ediție extraordinară, cu un invitat-surpriză.

A. G. Secară

Publicat de de Gabriel Ghimpu

Cronică de cenaclu: „Iubire cu iz de eternitate”

eu eram iubită/ așa ca o părăsire de-a-ndăratelea/ de el cu ochii mei galeși și râzători,/ care venea de parcă tot pleca spre el însuși/ și spre alte femei pe care le iubise/ în felul lui/ în felul lor/ îmi era clar că el venea ca să mă părăsească/ și de aceea i-am luat mâinile/ și i le-am sărutat umed chiar în podul palmelor/ muncite/ și tot atunci când el venea – pleca de lângă mine/ i-am luat trupul întreg la cercetat și la mirosit/ mireasma lui de cireș bărbat/ și i-am pus o mână pe sânul meu/ și o alta pe trupul meu/ și i-am spus acum pleacă-vino/ eu sunt aici/ după o lacrimă/ te aștept. (lacrima)

Stela Iorga a prezentat un grupaj de șaisprezece poeme ce vor întregi viitoarea sa carte, Ziua scorpionului, poeme care s-au ridicat și, chiar, le-au depășit valoric pe cele din uimitoarea sa carte à deauville, în care autoarea a reușit să creeze o atmosferă inedită și acaparatoare, de o memorabilitate aproape instantanee. Grupajul s-a dovedit a fi uniform și bine susținut – atât calitativ, cât și emoțional, momentele, gesturile, bucuriile și tristețile unei iubiri împărtășite și, totodată, neîmpărtășite încuibându-se acut într-o memorie care se încăpățânează să le păstreze cu înverșunare, într-un periplu de speranțe, iluzii și dezamăgiri – toate prinse în povestea versificată și inefabilă a fiecărui poem în parte, o iubire care, parcă, ar vrea să transcendă efemeritatea vieții, o iubire cu iz de eternitate.

”Stela Iorga face dovada complexității poeziei sale. Se poate vedea că a trecut de la duritatea pe care i-o cunoaștem la o poezie de suflet, care emoționează.” (Adrian Talabă)

”Poeziile Stelei Iorga, pe care ni le-a prezentat în această seară, au reușit să îmi taie răsuflarea. Am simțit foarte multă emoție. Fiecare poem e rotund, are metafore vii, proaspete, izvorâte dintr-un spațiu în care s-a așezat împăcarea. O poveste în care dragostea încă mai scrie versuri la timpul trecut.” (Carmen Neacșu)

”Poemele prezentate îmi sugerează un ecran intim pe care se proiectează trăiri diverse: unele – mai melancolice, altele – mai dure… Totul – îmbrăcat în metafore.” (Nelu Păcuraru)

”La prima vedere, ar putea părea naive dar, după cum curg, sunt ucigătoare. Au descriere și emoție, dezamăgire și regret. Captivează atât cititorul obișnuit, cât și pe unul profesionist.” (Laurențiu Pascal)

”Lipovenii spun că drama este o viață din care scoți toate părțile plictisitoare; poemele prezentate – dezvoltate, ar putea fi niște proze dramatice foarte bune, pentru că în spatele cuvintelor fiecărui poem există o poveste.” (Radu Vartolomei)

”Poezia Stelei Iorga este o poezie completă, care transmite multă emoție. Primează sentimentul iubirii, al iubirii neîmpărtășite. Realizează o fuziune între sentiment și simțul fizic carnal. Fiecare amintire este pe deplin resimțită: îngheț toată cotropită de tăcerile lui/ ca banchize de gheață (ex. din banchiza).  Am rămas impresionată de profunzimea versurilor pe care le-am simțit aproape cataclismic! O explozie de frumos, profunzime, inteligență și multă emoție.” (Silvia Curelaru)

”În cele mai multe dintre poeme, în versuri cu imagini deosebit de reușite, recunoaștem poeta «Iorga», care nu mai are nevoie de nicio recomandare. Avem o Stela entuziastă, strecurând și versuri de adolescentă îndrăgostită, trăgând, totuși, liniile unui cerc pe care scrie «Noli me tangere». Pentru prima oară, cunoscând practic întreaga operă a poetei, am simțit necesitatea de «a sfârteca» (există un poem «bluesul abatorului») unele texte, doar pentru a fi savurate mai bine… piece by piece! Există și un text, «banchiza», – se prea poate să fi început marea încălzire globală și pentru poezia Stelei…” (Adi Secară)

Vineri, 1 martie, de la ora 18,00, Cenaclul N&S este invitat la Librăria Alexandria – Concert Dezleganie al Proiectului Corbu.

Vineri, 8 martie, de la ora 18,00, la sediul VL, Victor Nicuşor Dragomir va citi proză SF.

Ion Avram